„E bine”

Inca ma mai uit la reclame. Chiar stau si le comentez pe unele. Asa cum spun si in categorii, unele ma coafeaza, altele nu. Anyway, asta nu e un articol despre asta, ci despre simplul fapt ca astazi ma simt bine. Da, pulseaza acest sentiment in pieptul meu si vreau sa stie toata lumea. Lumea care ma citeste.

Nu stiu ce-a declansat asta, but it feels good. E ca o treaba circulara la mine. Pe langa faptul ca ma simt bine, ma simt bine si ca ma simt bine. Double *feeling good* feeling.

Nu sunt o persoana cu un zambet mereu pe fata sau cu vreo energie debordanta -nu vreau sa spun cuvantul cu „d” care se termina in camasuta aia traditionala a noastra- si de aceea ma bucur semnificativ de mult atunci cand am o stare buna. In mod normal sunt eu si gandurile mele multe si grele.

Azi am cantat, am continuat sa mananc sanatos asa cum mi-am propus de cateva zile, m-am uitat la clipurile celor de la BuzzFeed, mi-am adus aminte de Adele si i-am ascultat melodiile, am baut o cana de ceai si m-am bucurat de nori. I’m just a simple girl, when I do the right simple things I post a *feeling good* status.

Doar ca e doar un singur sentiment. Cred ca toata lumea ar trebui sa simta ce simt eu. Si nu ma refer la situatia in care faci ceva cu scopul de a-ti ridica moralul or something like that. Nu la cutia aia mare de inghetata si acele ore multe de uitat la serialul tau preferat ma gandesc, ci la sentimentul de bine care apare pur si simplu. Te invarti de 2 ori si de nicaieri, bam! it pops into your chest.

Pentru ca nu cred in oameni vesnic fericiti, hai sa dedicam o clipa de zambet momentelor de bine care ne iau prin surprindere.

Si ca sa va indulciti si mai mult, va las aici unul din albumele Adelei. Enjoy.

10% pentru bacsis, dar cat la suta pentru maniere?

Cat la suta pentru maniere frumoase si politicoase ofera din timpul lor, angajatii pe postul de chelner? As vrea CASA stiu si eu de ce sa respect cei 10% din consumatie pentru bacsis atunci cand nu sunt tratata cum trebuie?

Ce inseamna „cum trebuie” la mine. Sa intru ca o diva in cafenea si sa se rostogoleasca covoru’ rosu sub picioarele mele. In timp ce se rostogoleste sa vad sclipirea firelor din aur din tesatura covorului si pentru CASA nu orbesc, sa-mi pun Ray Banii la ochii mei la fel de sclipitori. Sa vina domnita sau domnu’ chelner la mine repede cu-n scaun CARE sa mi-l puna repede la masuta sa sed. Sa ma gadile cu vorbe dulci de genul „domnia ta” sau „stimata domnita preafrumoasa”.

Da, ma, glumesc. Dar puii mei, de ceva timp ma tot contrazic cu prietenul meu. El mi-o da p-aia ca asa a fost educat, sa arunce cu 10%. Si nu zic, c-ar fi un lucru rau. E frumos sa apreciezi munca oamenilor. Mai ales ca nu-s cine stie ce salarii in domeniul asta. Dar hai sa ne oprim putin si sa nu mai fim asa snobi in darnicismul asta.

Ca sa las bacsis misto, eu, PERSONAL, trebuie sa ma fi simtit ok in interactiune cu chelnerul/ita. Sa vad un zambet, un „buna ziua”, un „s-aveti o zi frumoasa”, „cu placere” si „multumesc”. Mare cacat nu vreau.

Aia voiam sa zic. Nu mai hraniti snobismul. Daca se planteaza langa tine, sta cu carnetelu-n mana si se uita de sus de parca scrie pe fata ei ca urmeaza sa-ti scuipe in tot ce urmeaza sa comanzi, de ce sa-i lasi zeci de lei bacsis?

Surse FOTO: giphy.com si geekongadgets.com