Prețuiește-ți Samsungul, mai ales dacă e Galaxy S6 Edge

Samsung Galaxy S6 este penultimul model de smartphone pe care cei de la Samsung l-au pus la dispoziția susținătorilor mărcii, urmat de Galaxy S6+.

Varianta telefonului, Galaxy S6 Edge este primul telefon din lume ce are un ecran dual-edge. In discuția noastră intră două puncte de vedere și anume: faptul că este un model de telefon apărut de curând, ceea ce înseamnă că prețul său încă este unul ridicat, prin urmare trebuie prețuit încă din momentul achiziționării, și faptul că este singurul telefon ce are funcția de dual-edge, ceea ce înseamnă că eventuala deteriorare a display-ului trage după sine o problemă mai mare decât este deja.

Prin faptul că S6 Edge are în componența sa un ecran curbat, asta înseamnă că procurarea unui ecran de schimb ar fi foarte grea și mult mai costisitoare decât pentru un telefon, smartphone cu ecranul obișnuit.

Pe principiul „mai bine să previi decât să tratezi”, cei de la Smart Protection au adus pentru utilizatorii acestui telefon, soluția tuturor problemelor.

Folia de protecție Clasic Smart Protection este un produs ce garantează o protecție ridicată a telefonului dumneavoastră. De tipul calității premium, telefonul va fi în siguranță fie în fața unei eventuale căzături, fie în fața obiectelor ascuțite ce-l pot zgâria.

Așa cum susțin și cei de la Smart Protection: „Folia de protecție Clasic Smart Protection® este un produs premium creat special pentru a oferi clienților noștri soluția unei protecții inteligente. NU este deloc o folie “clasică”!

Mai jos găsiți un clip demonstrativ, ce arată procesul de montare a foliei Clasic Smart Protection.

După cum puteți vedea, telefonul dumneavostră va arăta chiar mai bine decât o face deja și va fi mult mai în siguranță decât ar fi fără o folie de protecție.

De asemenea, folia nu va afecta rapiditatea cu care touch-ul telefonului răspunde la atingerile utilizatorului.

Surse foto: aici, aici.

Anunțuri

Ma bate un gand sa scriu despre bataie

090712-Domestic-Violence

Si nu ma bate sa ma doara, in schimb la ce ma gandesc eu, este violenta domestica. Si nu ma gandesc s-o celebrez, ma gandesc sa-i dau vreo doua picioare din-alea zdravene, sa sara.

Insa, pentru ca nu pot concretiza o metafora, m-am gandit la un print. Nu l-am exploatat prea mult, imi place putin mai minimalist si ma bazez pe mesaj, ca va transmite „maximitatea” problemei.

11660181_833297353432711_1067813559_o

Azi sunt pe baterii

Ca in rest e lene mare. Ce-am zis eu? Hai, ca daca tot mi s-a supra-solicitat laptopul azi de i-a venit cam rau si n-a vrut sa se mai deschida, am zis sa nu ma las prinsa de tristetea provocata de device-urile care-ti sunt pe moarte si sa fac ceva cu viata mea de azi.

M-am apucat de „ideit”. I’m proud, nu pot sa nu fiu, avand in vedere ca ce fac, pun aici, dar stiu ca se poate de 1 milion de ori mai bine. Iar prin „stiu”, ma refer la faptul ca sunt constienta ca e doar un inceput care trebuie sa se metamorfozeze.

Partea cu desenatul si talentul meu indubitabil aflat la nivel de scrijelit…hai sa-i spunem o experimentare a perioadei lui Don Draper si a Barbatilor Nebuni. Mai retro, asa.

Hopa, ca asta incerc. Dar nu in acelasi domeniu, pisi. Nu stiu sa twerk-uiesc.

So, we’re talking about another campaign. As a newbie, I may not sparkle in the way that my work’s ass is kissed, dar #aia e, work is work.

E o treaba care m-a facut sa fiu cat se poate de optimista. Adica, la cat lucru manual am prestat, daca n-ajung intr-o agentie, macar educatoare. Oricum o dau, e win-win.

Este vorba despre mediul urban. O campanie sociala, care vrea sa lupte pentru diminuarea „cimentizarii”, reducerea somajului si focusarea pe educatie si initiativa personala. Cu alte cuvinte, o campanie care isi doreste o infrumusetare a orasului.

Executia este interactiva, ca sa zic asa. Uite-aicea! Nu mai zic nimic, mi-e somn!

Reumanizarea orasului1

11642159_833098223452624_761751952_o

More candy for the ad-hungry ones

Desi sunt o isterica spre sociopata, uneori, deviza mea e „less is more”. Imi place simplitatea de mor. Mor-mor? Pedobear? Pentru ca poti s-o iei (and again…pedobear?), s-o modelezi atat de frumos si delicat incat nici nu e nevoie de stat la povesti. Un print misto, din punctul meu de vedere, sau ma rog, pentru mine, este un print minimalist, care, atunci cand i se da drumul in lume, reuseste sa fie un portal de interpretari si momente de „AHA!!”-uri.

Si daca tot v-am zic de astea, ia sa va arat cateva, care mi se par chiar caterinque.

print-ads-1
Hut Weber
print-ads-2
Colgate
print-ads-7
E evident- Pepsi
print-ads-8
Lego
print-ads-9
Oogmerk
print-ads-19
Kielo Travel
print-ads-26
Volkswagon
print-ads-31
Nivea

Asta a fost asa, o delectare de dup-amiaza. Un fel de Visine pentru ochii inrositi de plictiseala.

You’re welcome.

Sursa si pentru inca CAteva din ce-am postat eu, AICI.

10 Lucruri care te fac mai destept

Titlul e bullshit. Glumesc si eu. Dar, da, sportul si cititul iti aduc niste beneficii tari la nivelul sistemului nervos. O sa vedeti de ce-am zis de ele.

Uitandu-ma pe Adweek.com am dat de o serie de ad-uri posibil castigatoare la Cannes si am zis sa arunc un ochi si la ceea ce inseamna creme-de-la-creme in materie de advertising, pe anul acesta.

Doua dintre cele douazeci mi-au atras atentia si m-au inspirat incat sa scrijelesc vreo doua cuvinte pe-aici.

  • Primul, Gisele Bundchen- I Will What I Want. Este un ad sugestiv, a fost facut intr-un puseu de idei desteptute, dupa parerea mea. M-a atins chiar si pe mine desi nu sunt model, si nu voi fi vreodata, hihihihi. Cadrul efectiv creat, este unul de dificultate medie, ca sa zic asa, iar ideea ad-ului in sine transmite mesajul dorit si isi atinge scopul de a sensibiliza oameni. Dincolo de treburile astea, sunt supi sa vad ca din nou, femeia este cel mai bun subiect aflat exact in centrul tuturor discriminarilor. Daca e grasa, de culoare, cheala, prea machiata, si nici nu face baie-n lapte, e posibil sa fie candidatul perfect la titlul „Cel mai prost din curtea scolii”. Pe de alta parte, in ad-ul respectiv apar si asa-zise comentarii de natura pozitiva la adresa domnisoarei; dar asta nu linge nici cu talpa de la pantof ranile atunci cand esti diva si sar catele pe tine din toate partile. Din pacate, inca nu s-au inventat manusi de box magice.

Si iata si campania:

  • Al doilea, Experience the power of a bookbook. Uhm, e tare si asta. Ikea se ocupa de toate amenajarile interioare. Si la tine acasa si la tine in cap. Cred ca tipul si rolul, cum si-l joaca este singurul element disturbing pentru mine. In primele 5 secunde am crezut ca va fi un spot in care el urmeaza sa ia o lampa din-aia de hartie, de la Ikea si sa-si dea cu ea in cap. Gen, „carteacartea, cat e carteacartea?” Per total e funny, putin self-pleasing asa, ca s-au gandit sa faca un spot pentru o simpla revista pe care o primesti MOCA. Isi permit oamenii. Am inteles de bun inceput ca or sa prezinte cartea ca pe un device, de cand plutea ca nebuna pe un fundal cu iz high-tech. Chestie care mi-a placut foarte mult. Cred ca mai e pe undeva ideea asta, dar una peste alta este o ironie buna la adresa fenomenului de „supra-tehnologizare” a omenirii. Mai ales daca ma gandesc c-ar fi ras strict de noi romanii si de campania aia Vodafone, care lupta pentru „Un smartphone pentru fiecare roman”. Adevarata treaba.

Cam asta e, spotul numero dos:

Enjoy, si tineti aproape!

Campania asta campeaza un „da” in mintea ta?

O campanie care pledeaza pentru legalizarea casatoriile intre persoanele de acelasi sex, everywhere. O campanie touchy, concept frumos. Da, oamenii mor putin pe dinauntru atunci cand regreta lucruri pe care nu le-au facut. Toti oamenii. Campania asta in schimb, nu arata neaparat adevaratul voice tone al acestor oameni. Dupa parerea mea, cel putin.

Este cunoscut de toata lumea ca exista o ura si o deranjare din partea ambelor parti. Ideea e ca inteleg, si eu daca as iubi o fata as dori sa o pot tine de mana pe strada, sa o pot saruta la fel de lejer cum il sarut pe iubitul meu. Dar nu e de ajuns ca eu and 1000 others sa fie de acord cu asta. Ura innebuneste, odata incalcat acest principiu, pe care Vasile il are, Vasile va innebuni, pentru ca societatea e prea mare pentru a lupta cu ea si isi va da seama ca un principiu de-al lui, incalcat fiind de catre societate, e un principiu care va ramane in stadiul asta. Dar problema nu e doar Vasile, problema e ca sunt multi, foarte multi ca Vasile si atunci cine e considerat problema? Cei foarte multi ca Vasile sau cei care isi iubesc aproapele, identic din punct de vedere genital?

„Genul” asta de iubire, mentionand ca ghilimelele sunt pentru a ironiza ideea ca exista mai multe tipuri de iubire(referindu-ma strict la iubirea erotica), a existat probabil din totdeauna; sau ma rog, de demul. Insa adevarul este ca niciodata nu a fost tratat ca atare. Mereu a fost ascuns si neacceptat intr-o forma sau alta. Ce inseamna sa faci o campanie de genu’ asta? Sa faci un lucru frumos pentru oameni dar din pacate, nu pentru toti; pentru ca nu ii poti obliga pe ceilalti sa inchida ochii. Despre asta este si vorba. Mai sunt gramezi de ani buni pana cand oamenii vor fi atat de open-minded cum se spune.  Ce inseamna sa atingi rezultat dorit, atunci cand faci o campanie ca asta? Imi imaginez ca in situatia actuala, movement-ul corect al campaniei ar trebui sa fie pe principiul toate cele 7 miliarde de oameni sa spuna un „I do” pentru cei care nu pot spune „I do-ul” lor. Dar de la unii, I do-ul asta nu are de unde veni.

Nu stiu, poate vorbesc prea mult din perspectiva Romaniei. E clar ca toti bunicii care se plimba cu RATB-ul, de exemplu, vor experimenta anumite sentimente nu tocmai placute. This is the fucking reality.

In final, I do accept everybody’s love, but I can’t do more than that. I’m sorry.

O bucatica din mine s-a nascut sigur pentru guerrilla marketing

Imi creste pulsul cand vad ad-uri de guerrilla. Efectul de ciocolata. E mare nebunie in capu’ meu cand dau de de-astea. Nu sunt nici pe departe vreo profesionista sau vreo citita cum se spune. Sunt doar un om care gandeste mult si vorbeste putin. Definitia generala a „ciudatului”. Si din atributul asta cred eu, am reusit sa scot o calitate; pentru ca am luat defectul si am zis ca pot sa fac „asta” cu el. Conteaza cum te valorifici TU, pentru ca altfel n-o va face nici ma-THA.

Anyway, am dat-o in altele. Propun o clatire de ochi cu niste super creativitate. Enjoy!

Si asta…

Sursa: aici.

Au mancat SUPER creativitate dintr-un BO(W)L magic

SuperBowl-ul pentru advertiseri e precum Craciunul pentru oameni (i care beau Coca-Cola) – te face mai bun. Bubuie ecranul de reclame misto si tu mai ca bubui in lacrimi cand le vezi. Lasand la o parte interesul si super strategia de marketing, imi place cum majoritatea brand-urilor kind of abuzeaza de metoda asta de a te atinge la corason. ADo-maso.

O sa las astea aici. Probabil la a 3-a deja o sa aveti nevoie de un servetel.

#DodgeWisdom

#Budwiser

#NissanWithDad

Nu mai mâncaț înghețățuri dîn copii

Dupa cum am mai spus, sunt o iubitoare de jocuri de cuvinte. Stiti voi, cand se aduna cateva cuvinte si joaca diverse; leapsa, sotronu’, de-a v-ati ascunselea. DAR cand cuvintele isi dau intalnire cu Jigsaw si sar ca voluntarii la impartitt pliante cu Basescu: „Me, me, pick me! I wanna play a game!”, iese urat.

E un moment din-ala in care n-as mai manca nici inghetata.

Caci Alexandra se uita la reclame, ea de obicei se uita random,da’ rau face. Si-a dat peste un conglomerat de cosmaruri. Nu, nu exista cuvinte care sa descrie ce-am simtit.

Cert e ca da, my eyes screamed to shut that thing off.

Asa ca, voi lasa astea aici…

Cosmarul intai:

Cosmarul numero dos:

„eyes scream, YOU scream, we all scream”

Copacii mor, asfaltul se naste

Cred ca mai toata lumea a vazut campania lui Prince Ea- Dear Future Generation. Ma bucur ca e virala. Ma bucur ca cineva a dorit sa-si foloseasca vocea in sensul asta. M-am mai bucurat si pentru ca mi-am dat seama ca tot tipul asta a facut si filmul legat de continua deconectare dintre oameni- Can We Auto-Correct Humanity? 

M-a atins, stie sa vorbeasca, stie CE SA vorbeasca, stie CUM sa vorbeasca. Doar de asta se ocupa. VREAU sa cred ca el chiar crede in ceea ce zice, si ce incearca sa faca, nu doar incearca sa fie cat mai credibil.

Cat despre metoda de a transmite mesajul, imi place de mor cum ne altoieste cu jocuri de cuvinte. Cand ma uitam la Dear Future Generation mi-a iesit o gaina de sub piele, cand a zis: „I’m sorry that we paid so much atention to Isis and very little to how fast the Ice is melting”.

Frate, copiii mei, copiii copiilor mei, nici nu vor mai face biologie. De ce sa mai faca? Poate doar sa transformam biologia in bionic-ologia; ologia mentalitatii defecte, imbatata cu balast si nesatula de bani.

N-o sa am un caine cu care nepotii mei sa se joace cand vor veni in vacanta la bunici. Dar n-o sa am nici tablete atarnand pe masuta de cafea din sufragerie, pe post de reviste.

Ramanem cu florile si frunzele pe care le-am pus la uscat printre pagini de carti. ierbarele se vor vinde la licitatie.

De ce sa distrugem planeta asta? Ca sa avem ce face cu rachetele in afara de a cheltui banii pe ele? Cautam alt loc in Universul asta. Pentru cine? Pentru mine? Pentru Vasile care toata viata lui n-a facut altceva decat sa-si vada de treaba lui, la casa lui, cu plantele lui, cu animalele lui? Nu. Pentru cine e mai puternic. Pentru cine are bani.

Pentru ca Hunger Games poate fi un trailer al unui film real.

Si pentru ca lumea e atat de mare, si oamenii atat de prosti incat sa faca viata atat de ironica.

„Cineva” mi-a ras in nas cand imediat dupa ce am vazut asta:

mi-a aratat asta:

Fericiti cei ce vor ramane cu FarmVille…