„E bine”

Inca ma mai uit la reclame. Chiar stau si le comentez pe unele. Asa cum spun si in categorii, unele ma coafeaza, altele nu. Anyway, asta nu e un articol despre asta, ci despre simplul fapt ca astazi ma simt bine. Da, pulseaza acest sentiment in pieptul meu si vreau sa stie toata lumea. Lumea care ma citeste.

Nu stiu ce-a declansat asta, but it feels good. E ca o treaba circulara la mine. Pe langa faptul ca ma simt bine, ma simt bine si ca ma simt bine. Double *feeling good* feeling.

Nu sunt o persoana cu un zambet mereu pe fata sau cu vreo energie debordanta -nu vreau sa spun cuvantul cu „d” care se termina in camasuta aia traditionala a noastra- si de aceea ma bucur semnificativ de mult atunci cand am o stare buna. In mod normal sunt eu si gandurile mele multe si grele.

Azi am cantat, am continuat sa mananc sanatos asa cum mi-am propus de cateva zile, m-am uitat la clipurile celor de la BuzzFeed, mi-am adus aminte de Adele si i-am ascultat melodiile, am baut o cana de ceai si m-am bucurat de nori. I’m just a simple girl, when I do the right simple things I post a *feeling good* status.

Doar ca e doar un singur sentiment. Cred ca toata lumea ar trebui sa simta ce simt eu. Si nu ma refer la situatia in care faci ceva cu scopul de a-ti ridica moralul or something like that. Nu la cutia aia mare de inghetata si acele ore multe de uitat la serialul tau preferat ma gandesc, ci la sentimentul de bine care apare pur si simplu. Te invarti de 2 ori si de nicaieri, bam! it pops into your chest.

Pentru ca nu cred in oameni vesnic fericiti, hai sa dedicam o clipa de zambet momentelor de bine care ne iau prin surprindere.

Si ca sa va indulciti si mai mult, va las aici unul din albumele Adelei. Enjoy.

Anunțuri

Cat de greu e sa intri intr-o agentie de publicitate? Lvl 9999+ „FTW”

Ei, deja am raspuns la intrebare. Dar vreau sa-mi mai exprim putin of-ul pe-aici. MACAR ATAT SA POT SA FAC.

*meh*. Da, e foarte greu in timpurile noastre sa intri intr-o agentie. Like, da-o naibii. Si nu vorbesc de instalatorii cu 7 clase care s-au gandit sa se reprofileze. Si chiar si asa. Ma gandesc ca atunci cand spui „agentie de publicitate”, chiar si din Romania, spui „creativitate”. Right? Toaaata lumea, in toaaate anunturile de angajare pe un post intr-o agentie, cere creativitate. Dar -si ma chinui sa nu pun o intrebare retorica- unde e creativitatea din procesul de angajare? Na, ca n-am reusit.

Adica pe bune, unde e *think outside de box*-ul ala? Exista atatia oameni geniali intr-un domeniu, nedescoperiti si ramasi cu un job de rahat, doar din cauza faptului ca toti angajatorii au acealasi si aceleasi cerinte comuniste si pline de frica.

„O, Doamne, trebuie sa-i cerem 1000 de ani experienta, ca daca nu stie ce face?” Zi, ma, ca se trezeste Bianca Dragusanu sa aplice la un post de copywriter de pe Bestjobs?

My point is, nu vine mama-mare sa vrea sa se angajeze la tine. Cati din tara asta traiesc cu impresia ca reclamele de pe Antena1 sunt facute chiar de ei? „O, dar uite ce i-au copiat astia de la Protv!!!” Poate nu chiar asa, dar eu zic ca multora nici nu le trece prin minte domeniul asta si nu inteleg ce-i aia „copywriter”.

Si asta se aplica chiar si la posturile de graphic designeri. Daca zice acolo ca stie Illustrator si Corel si are un portofoliu facut pentru proiecte de pe Freelancer si vrea la tine la agentie, de ce-i dai un sut in fund si nu-l chemi macar la interviu? Doar pentru ca n-are experienta?

Da-i un brief de rezolvat sa vezi ce stie. Dar cand ii faci brief-ul ala, ai si tu grija si nu-l scrie-n scarba. De la ambiguitate pana la a ti se raspunde: „Imi pare rau, nu te afli printre cei selectati. *insert no actual reason*” e doar juma’ de pas.

Sa nu mai spun de majoritatea content-urilor din interviurile de pe IQads. Ba, (o bag totusi p-aia cu „toti”) TOTI, povestesc cum pur si simplu au nimerit intr-o agentie. „Am mers acolo, am facut aia, am dres aialalta, am vorbit cu X si NU STIU CUM dar am ajuns in agentia Y.”

Misto.

Hai gata, nu mai zic nimic. Astept doar momentul in care imi va raspunde cineva la dilema mea: De unde ati vrea sa vedeti in CV „7 ani de experienta”, cand toti o cereti si nu toata lumea are bani de scoli cum e ADC?

V-am pupat pe brifulet.

Surse FOTO: giphy.com, tumbrl.com

I don’t always like a commercial but when I do e postata de nemti

N-am mai scris de mult pe aici, ce sa-i faci? Mai ia si omul o pauza si se pierde in nimicuri.

So, ca un om inteligent ma uitam la tv zilele astea (multe zile) si am vazut vreo doua treburi care mi-au placut. Si-am zis, „haai, ma, sa scrijelesc ceva pe blogu’ ala”.

Am incercat sa le gasesc in varianta romaneasca, ce-i drept nici nu m-am straduit prea mult, insa noroc cu nemtoii, intotdeauna pusi la punct in toate.

Reclama Telekom 2015 – ceva cu minute multe in toata Europa.

Pentru ca n-avem multe retele de telefonie mobila, evident ca este evidenta concurenta dintre alea pe care le-avem. Asadar, Telekom si Vodafone de exemplu. Daca Vodafone ofera minute in Italia si Spania, Telekom va oferi in toata Europa. Daca Vodafone il au pe baiatu’ ala cantaret, cu mama lui plecata in Italia, Telekom va avea tineri interesanti si efecte cool. Bine, nu e ca si cum reclama asta a fost facuta la noi, insa uite cum se potriveste potrivirea.

Imi place super mult, plus ca-mi trezeste goosebump-urile Harry Potter-esti. Are asa un aer vrajitoresc.

Reclama la Oreo – animatieee

Nu stiu de ce dar am fost suprinsa putin sa vad un animated-ad la noi. Poate ca din cauza faptului ca atunci cand ma gandesc la reclama animata, ma gandesc la reclama aia veche pentru Aquafresh. Adica ASTA. Mmmoribil.

E caterinca oreoiala asta. Parca ma plictisisem de linsul cremei, hăhă.

Cam asta e pentru postarea asta. Canicula placuta in continuare.

Surse foto: imgarcade.comwww.redbeansandlife.com.

Copii, caca si pamperși

pampers-china

Cred ca este evident despre ce o sa scriu. Da, Pampers! Ce dar mai mare ii poti oferi copilului tau cat e mic si aguguist, decat ocazia de a se respecta cu Pampers, everyday?

Ma uitam pe AdWeek si m-a busit o minunatie de chestie facuta pentru ei. Nu e doar un ad. E un minut si 15 secunde de smile face incotinuu. Desi vorbim despre un produs pentru copilasi, Pampers este un brand puternic. Este peste tot, in primul rand, si reprezinta cuvantul ala in engleza, dupa „ok”, pe care il stie tot romanul. Si bunica si strabunica stiu de Pampers, pentru ca „ma duc la alimentara sa mai iau 2 pamperși pentru asta micu”. Nu mai exista cuvantul „scutec”.

Las aici spotul, sa va delectati si voi cu niste fatuci angelice. Si ingerii fac caca!!

Ce e si mai amuzant pentru mine, este faptul ca eu de cateva luni folosesc numai servetele Pampers, pentru rutina mea de demachiere. Glet face.

Si pentru ca 1 e un numar mic si singur, mai pun si al doilea ad, ca sa fie bine.

Sa ai multa treaba e obositor, dar pentru atunci cand ai o treaba mare, te relaxezi cu Pampers.

Ma bate un gand sa scriu despre bataie

090712-Domestic-Violence

Si nu ma bate sa ma doara, in schimb la ce ma gandesc eu, este violenta domestica. Si nu ma gandesc s-o celebrez, ma gandesc sa-i dau vreo doua picioare din-alea zdravene, sa sara.

Insa, pentru ca nu pot concretiza o metafora, m-am gandit la un print. Nu l-am exploatat prea mult, imi place putin mai minimalist si ma bazez pe mesaj, ca va transmite „maximitatea” problemei.

11660181_833297353432711_1067813559_o

Azi sunt pe baterii

Ca in rest e lene mare. Ce-am zis eu? Hai, ca daca tot mi s-a supra-solicitat laptopul azi de i-a venit cam rau si n-a vrut sa se mai deschida, am zis sa nu ma las prinsa de tristetea provocata de device-urile care-ti sunt pe moarte si sa fac ceva cu viata mea de azi.

M-am apucat de „ideit”. I’m proud, nu pot sa nu fiu, avand in vedere ca ce fac, pun aici, dar stiu ca se poate de 1 milion de ori mai bine. Iar prin „stiu”, ma refer la faptul ca sunt constienta ca e doar un inceput care trebuie sa se metamorfozeze.

Partea cu desenatul si talentul meu indubitabil aflat la nivel de scrijelit…hai sa-i spunem o experimentare a perioadei lui Don Draper si a Barbatilor Nebuni. Mai retro, asa.

Hopa, ca asta incerc. Dar nu in acelasi domeniu, pisi. Nu stiu sa twerk-uiesc.

So, we’re talking about another campaign. As a newbie, I may not sparkle in the way that my work’s ass is kissed, dar #aia e, work is work.

E o treaba care m-a facut sa fiu cat se poate de optimista. Adica, la cat lucru manual am prestat, daca n-ajung intr-o agentie, macar educatoare. Oricum o dau, e win-win.

Este vorba despre mediul urban. O campanie sociala, care vrea sa lupte pentru diminuarea „cimentizarii”, reducerea somajului si focusarea pe educatie si initiativa personala. Cu alte cuvinte, o campanie care isi doreste o infrumusetare a orasului.

Executia este interactiva, ca sa zic asa. Uite-aicea! Nu mai zic nimic, mi-e somn!

Reumanizarea orasului1

11642159_833098223452624_761751952_o

Azi, ma simt Stan si Peggy in acelasi timp

Dupa toate postarile legate de spot-uri si print-uri deja existente, m-am gandit un gand, sa incerc sa schitez eu ceva. nu e mare lucru, nu le am cu caligrafia prea mult, nici cu desenul, dar mesajul e acolo. M-am gandit la un print pentru o campanie de educare si reeducarea parintilor catre o alimentatie ponderata si sanatoasa a copiilor. Cu alte cuvinte, o campanie ce lupta impotriva obezitatii infantile; copilaria fiind, din punctul meu de vedere, perioada in care se contureaza atat educatia gastronomica elementara, cat si cunostintele de baza , care ajuta la formarea personalitatii unui viitor om mare.

M-am axat pe ideea de campanie, exclusiv pentru Romania, ghidandu-ma dupa bine-cunoscuta vorba, ajunsa poate la nivel de slogan in familiile romanilor: „Mai pune-i, sa se faca mare!”

In pseudo-executia mea, am incercat sa inglobez aceasta idee si sa reformulez „sloganul” de mai sus, intr-o varianta light: „Pune-i cat trebuie!”

So, this is it. Hope you like it.

11663900_832938793468567_192881605_o (1)

Despre reclame proaste si Karma

De fapt, voi vorbi de o singura reclama frumușeață. Nu suna bine in titlu daca era la singular. Ma rog.

Ideea e ca da, poate ca e putin cam greu sa faci o reclama ok la un produs care iti trateaza diareea sau reversul ei. Insa, am vazut si spoturi mai de Doamne-ajuta. Dar daca nu te simti capabil sa faci asta, atunci elibereaza-te de ideea ca totusi poti folosi o mica povestioara si pur si simplu, spune-o! „Da, ia Caconal si-ti trece sa te mai treaca.” You’re cap ou pas cap, no?

Deja nu mai am rabdare, asa ca voi tranti inca de pe-acum specimenul de care vorbesc, si mai discutam „p-orma”.

Nu-i asa ca nici voi n-ati mai mancat capsuni din pom? Heheheeeei, nici eu. E greu, intr-adevar sa tii pasul cu toata documentarea; sa mai cauti si informatii despre unde cresc capsunele, deja e exagerat. Acuma, na, daca domnita trebuia sa stea dreapta pe alee, doar nu faceau astia plantutele de capsunele ASA. Trebuia sa se aplece, dup-aia ziceai ca de, de-aia face pe dansa, ca mananca fructe nespalate. Nespalate erau si-n pom, da’ nici chiar asa. Degeaba vorbesc, ca oamenii s-au gandit bine.

Ce sa-i faci. „Mai” am zis ca mai mor putin de fericire cand am vazut ca dupa ce a luat Imodium, a-nceput sa faca si yoga. Ba, esti nebun? Chiar e tare. Pana mea, ce vrei mai mult de la un medicament. Nu-ti mai  trebuie droguri. Ai vazut, frumos, sta domnita in pozitia lotus, n-are nicio grija ca poate o ia ceva; era zen, la cat de ieftin a fost acest Imodium, a avut bani si de mare.

Una peste alta, am avut dreptate. Oamenii au avut curaj, chiar au pus totul sub forma unei povestioare.

Uhm, let’s call this…Cacadook. (inspiration via THIS)

O, si era sa uit. „Karma” dadea bine si ea in titlu. Putina speranta ca poate postarea mea va contine horoscopul pe data de azi, nu strica nimanui.

Cius!

download

„Acesta este link-ul catre Comunitatea Copywriterilor Romani”

In seara asta am primit o veste care m-a bucurat. Foarte tare. Acum ceva timp, am aplicat pentru a fi membru Romanian Copywriter. Intre timp, m-am dat cu altele, am tot incercat sa-mi gasesc un job, inca visez la luxul asta, despre care intr-o zi o sa rabufnesc intr-o postare grasana si nervoasa aici pe blog. Sper totusi sa se schimbe situatia si sa ma fac c-am uitat, cum in tara noastra minunata, care chiar e minunata, dar din alte motive, exista o situatie foarte deranjanta cand vine vorba de angajare.

Anyways, dupa cum spuneam, am aplicat, iar tonight I recieved the big „yes”! Pentru mine e super important si super helpful pentru ce vreau sa fac din viitorul meu. Si plus ca e cute sa scriu pe un site bine pus la punct si respectabil.

Acesta este Romanian Copywriter, locul unde voi incerca sa-mi strecor ideile. 😀

Partea amuzanta, este ca maine aveam (TOTUSI) un interviu pentru vesnicul post la un Call Center. Treaba care nu ma incanta de nicio culoare, iar mail-ul primit de la Catalin Ionascu a fost ca un semn divin: „There is still hope! Don’t make any call center mistake. Cius, God.”

Iar partea draguta, este ca in perioada in care am fost la WeeksOfWork, Romanian Copywriter mi-a fost foarte de ajutor.

Hope to keep up,

yours, truly, future super-creative copywriter

11036662_1606476186277342_5366798432956610520_n

Ce bine ca Ghita si Vodafone GOT McCann

Pe cat de Ghita e reclama, pe atat de si non-goth e. Nu ca pana acum ar fi fost horror, dar n-am inceput sa behai amuzata cand am vazut prima intrare a lui Ghita pe piata. Am zis ca e ceva altfel, dar nu m-a dat 180 de grade pe spate. 180, ca mie-mi place sa stau intinsa pe burtica precum o studenta inca optimista ca isi va gasi un job decent; si zapez pe JoburiJoburiJoburi, SmartDreamers, AlertHipo si altele, mai ceva ca fanele Orange is the new black, instagramul lui Ruby Rose. Daca ar fi primit vreun rol mai baban, poate ca m-as fi alaturat si eu.

Dar hai sa ne intoarcem la oile noastre. Hihihi, GOT it?

Ce vreau eu sa spun aici, e ca acum DA. Acum chiar mi-a gadilat papilele umoristice, noul spot Vodafone. Au dat-o bines, chiar e un punch-line acolo, frumusal. Bineinteles, „Vine iarna, uai!” ala a fost *badumtss*-ul spotului. Nu stiu cat convinge OARE sa aduca clienti noi, da’ whatev. Mi-a placut micul exces de GOT vs. Ghita joke, cojoace, ciobanesti nervosi, adictia fata de Game of Thrones, astea. Ce nu mi-a placut a fost treaba ca Ghita, cioban, cioban, da’ sa nu stie dă dragoni?

Adica…

Gluma, gluma, da’ doamna parca aduce putin a Daenerys, varianta Jurassic Park. In fine, sa presupunem ca asa e, ciobanii n-au auzit de dragoni, dinozauri. Ca aia e, nici Ghita n-a trait odata cu ei, de unde sa stie? Si nici n-a avut deschidere la basme. Ca e greu sa intri in lumea asta. E numai cu VIP-uri, imparati. Ghita Ciobanul, e cioban.

Intr-un final, iata-va aici reclama, in cazul in care n-ati vazut-o.

Din putinele comentarii reiese ca a prins bine, good job, McCann, keep up the good work! Ghita e fericit sa va AIVE.

ghita_ciobanul