Prețuiește-ți Samsungul, mai ales dacă e Galaxy S6 Edge

Samsung Galaxy S6 este penultimul model de smartphone pe care cei de la Samsung l-au pus la dispoziția susținătorilor mărcii, urmat de Galaxy S6+.

Varianta telefonului, Galaxy S6 Edge este primul telefon din lume ce are un ecran dual-edge. In discuția noastră intră două puncte de vedere și anume: faptul că este un model de telefon apărut de curând, ceea ce înseamnă că prețul său încă este unul ridicat, prin urmare trebuie prețuit încă din momentul achiziționării, și faptul că este singurul telefon ce are funcția de dual-edge, ceea ce înseamnă că eventuala deteriorare a display-ului trage după sine o problemă mai mare decât este deja.

Prin faptul că S6 Edge are în componența sa un ecran curbat, asta înseamnă că procurarea unui ecran de schimb ar fi foarte grea și mult mai costisitoare decât pentru un telefon, smartphone cu ecranul obișnuit.

Pe principiul „mai bine să previi decât să tratezi”, cei de la Smart Protection au adus pentru utilizatorii acestui telefon, soluția tuturor problemelor.

Folia de protecție Clasic Smart Protection este un produs ce garantează o protecție ridicată a telefonului dumneavoastră. De tipul calității premium, telefonul va fi în siguranță fie în fața unei eventuale căzături, fie în fața obiectelor ascuțite ce-l pot zgâria.

Așa cum susțin și cei de la Smart Protection: „Folia de protecție Clasic Smart Protection® este un produs premium creat special pentru a oferi clienților noștri soluția unei protecții inteligente. NU este deloc o folie “clasică”!

Mai jos găsiți un clip demonstrativ, ce arată procesul de montare a foliei Clasic Smart Protection.

După cum puteți vedea, telefonul dumneavostră va arăta chiar mai bine decât o face deja și va fi mult mai în siguranță decât ar fi fără o folie de protecție.

De asemenea, folia nu va afecta rapiditatea cu care touch-ul telefonului răspunde la atingerile utilizatorului.

Surse foto: aici, aici.

„E bine”

Inca ma mai uit la reclame. Chiar stau si le comentez pe unele. Asa cum spun si in categorii, unele ma coafeaza, altele nu. Anyway, asta nu e un articol despre asta, ci despre simplul fapt ca astazi ma simt bine. Da, pulseaza acest sentiment in pieptul meu si vreau sa stie toata lumea. Lumea care ma citeste.

Nu stiu ce-a declansat asta, but it feels good. E ca o treaba circulara la mine. Pe langa faptul ca ma simt bine, ma simt bine si ca ma simt bine. Double *feeling good* feeling.

Nu sunt o persoana cu un zambet mereu pe fata sau cu vreo energie debordanta -nu vreau sa spun cuvantul cu „d” care se termina in camasuta aia traditionala a noastra- si de aceea ma bucur semnificativ de mult atunci cand am o stare buna. In mod normal sunt eu si gandurile mele multe si grele.

Azi am cantat, am continuat sa mananc sanatos asa cum mi-am propus de cateva zile, m-am uitat la clipurile celor de la BuzzFeed, mi-am adus aminte de Adele si i-am ascultat melodiile, am baut o cana de ceai si m-am bucurat de nori. I’m just a simple girl, when I do the right simple things I post a *feeling good* status.

Doar ca e doar un singur sentiment. Cred ca toata lumea ar trebui sa simta ce simt eu. Si nu ma refer la situatia in care faci ceva cu scopul de a-ti ridica moralul or something like that. Nu la cutia aia mare de inghetata si acele ore multe de uitat la serialul tau preferat ma gandesc, ci la sentimentul de bine care apare pur si simplu. Te invarti de 2 ori si de nicaieri, bam! it pops into your chest.

Pentru ca nu cred in oameni vesnic fericiti, hai sa dedicam o clipa de zambet momentelor de bine care ne iau prin surprindere.

Si ca sa va indulciti si mai mult, va las aici unul din albumele Adelei. Enjoy.

Cat de greu e sa intri intr-o agentie de publicitate? Lvl 9999+ „FTW”

Ei, deja am raspuns la intrebare. Dar vreau sa-mi mai exprim putin of-ul pe-aici. MACAR ATAT SA POT SA FAC.

*meh*. Da, e foarte greu in timpurile noastre sa intri intr-o agentie. Like, da-o naibii. Si nu vorbesc de instalatorii cu 7 clase care s-au gandit sa se reprofileze. Si chiar si asa. Ma gandesc ca atunci cand spui „agentie de publicitate”, chiar si din Romania, spui „creativitate”. Right? Toaaata lumea, in toaaate anunturile de angajare pe un post intr-o agentie, cere creativitate. Dar -si ma chinui sa nu pun o intrebare retorica- unde e creativitatea din procesul de angajare? Na, ca n-am reusit.

Adica pe bune, unde e *think outside de box*-ul ala? Exista atatia oameni geniali intr-un domeniu, nedescoperiti si ramasi cu un job de rahat, doar din cauza faptului ca toti angajatorii au acealasi si aceleasi cerinte comuniste si pline de frica.

„O, Doamne, trebuie sa-i cerem 1000 de ani experienta, ca daca nu stie ce face?” Zi, ma, ca se trezeste Bianca Dragusanu sa aplice la un post de copywriter de pe Bestjobs?

My point is, nu vine mama-mare sa vrea sa se angajeze la tine. Cati din tara asta traiesc cu impresia ca reclamele de pe Antena1 sunt facute chiar de ei? „O, dar uite ce i-au copiat astia de la Protv!!!” Poate nu chiar asa, dar eu zic ca multora nici nu le trece prin minte domeniul asta si nu inteleg ce-i aia „copywriter”.

Si asta se aplica chiar si la posturile de graphic designeri. Daca zice acolo ca stie Illustrator si Corel si are un portofoliu facut pentru proiecte de pe Freelancer si vrea la tine la agentie, de ce-i dai un sut in fund si nu-l chemi macar la interviu? Doar pentru ca n-are experienta?

Da-i un brief de rezolvat sa vezi ce stie. Dar cand ii faci brief-ul ala, ai si tu grija si nu-l scrie-n scarba. De la ambiguitate pana la a ti se raspunde: „Imi pare rau, nu te afli printre cei selectati. *insert no actual reason*” e doar juma’ de pas.

Sa nu mai spun de majoritatea content-urilor din interviurile de pe IQads. Ba, (o bag totusi p-aia cu „toti”) TOTI, povestesc cum pur si simplu au nimerit intr-o agentie. „Am mers acolo, am facut aia, am dres aialalta, am vorbit cu X si NU STIU CUM dar am ajuns in agentia Y.”

Misto.

Hai gata, nu mai zic nimic. Astept doar momentul in care imi va raspunde cineva la dilema mea: De unde ati vrea sa vedeti in CV „7 ani de experienta”, cand toti o cereti si nu toata lumea are bani de scoli cum e ADC?

V-am pupat pe brifulet.

Surse FOTO: giphy.com, tumbrl.com

10% pentru bacsis, dar cat la suta pentru maniere?

Cat la suta pentru maniere frumoase si politicoase ofera din timpul lor, angajatii pe postul de chelner? As vrea CASA stiu si eu de ce sa respect cei 10% din consumatie pentru bacsis atunci cand nu sunt tratata cum trebuie?

Ce inseamna „cum trebuie” la mine. Sa intru ca o diva in cafenea si sa se rostogoleasca covoru’ rosu sub picioarele mele. In timp ce se rostogoleste sa vad sclipirea firelor din aur din tesatura covorului si pentru CASA nu orbesc, sa-mi pun Ray Banii la ochii mei la fel de sclipitori. Sa vina domnita sau domnu’ chelner la mine repede cu-n scaun CARE sa mi-l puna repede la masuta sa sed. Sa ma gadile cu vorbe dulci de genul „domnia ta” sau „stimata domnita preafrumoasa”.

Da, ma, glumesc. Dar puii mei, de ceva timp ma tot contrazic cu prietenul meu. El mi-o da p-aia ca asa a fost educat, sa arunce cu 10%. Si nu zic, c-ar fi un lucru rau. E frumos sa apreciezi munca oamenilor. Mai ales ca nu-s cine stie ce salarii in domeniul asta. Dar hai sa ne oprim putin si sa nu mai fim asa snobi in darnicismul asta.

Ca sa las bacsis misto, eu, PERSONAL, trebuie sa ma fi simtit ok in interactiune cu chelnerul/ita. Sa vad un zambet, un „buna ziua”, un „s-aveti o zi frumoasa”, „cu placere” si „multumesc”. Mare cacat nu vreau.

Aia voiam sa zic. Nu mai hraniti snobismul. Daca se planteaza langa tine, sta cu carnetelu-n mana si se uita de sus de parca scrie pe fata ei ca urmeaza sa-ti scuipe in tot ce urmeaza sa comanzi, de ce sa-i lasi zeci de lei bacsis?

Surse FOTO: giphy.com si geekongadgets.com 

I don’t always like a commercial but when I do e postata de nemti

N-am mai scris de mult pe aici, ce sa-i faci? Mai ia si omul o pauza si se pierde in nimicuri.

So, ca un om inteligent ma uitam la tv zilele astea (multe zile) si am vazut vreo doua treburi care mi-au placut. Si-am zis, „haai, ma, sa scrijelesc ceva pe blogu’ ala”.

Am incercat sa le gasesc in varianta romaneasca, ce-i drept nici nu m-am straduit prea mult, insa noroc cu nemtoii, intotdeauna pusi la punct in toate.

Reclama Telekom 2015 – ceva cu minute multe in toata Europa.

Pentru ca n-avem multe retele de telefonie mobila, evident ca este evidenta concurenta dintre alea pe care le-avem. Asadar, Telekom si Vodafone de exemplu. Daca Vodafone ofera minute in Italia si Spania, Telekom va oferi in toata Europa. Daca Vodafone il au pe baiatu’ ala cantaret, cu mama lui plecata in Italia, Telekom va avea tineri interesanti si efecte cool. Bine, nu e ca si cum reclama asta a fost facuta la noi, insa uite cum se potriveste potrivirea.

Imi place super mult, plus ca-mi trezeste goosebump-urile Harry Potter-esti. Are asa un aer vrajitoresc.

Reclama la Oreo – animatieee

Nu stiu de ce dar am fost suprinsa putin sa vad un animated-ad la noi. Poate ca din cauza faptului ca atunci cand ma gandesc la reclama animata, ma gandesc la reclama aia veche pentru Aquafresh. Adica ASTA. Mmmoribil.

E caterinca oreoiala asta. Parca ma plictisisem de linsul cremei, hăhă.

Cam asta e pentru postarea asta. Canicula placuta in continuare.

Surse foto: imgarcade.comwww.redbeansandlife.com.

Copii, caca si pamperși

pampers-china

Cred ca este evident despre ce o sa scriu. Da, Pampers! Ce dar mai mare ii poti oferi copilului tau cat e mic si aguguist, decat ocazia de a se respecta cu Pampers, everyday?

Ma uitam pe AdWeek si m-a busit o minunatie de chestie facuta pentru ei. Nu e doar un ad. E un minut si 15 secunde de smile face incotinuu. Desi vorbim despre un produs pentru copilasi, Pampers este un brand puternic. Este peste tot, in primul rand, si reprezinta cuvantul ala in engleza, dupa „ok”, pe care il stie tot romanul. Si bunica si strabunica stiu de Pampers, pentru ca „ma duc la alimentara sa mai iau 2 pamperși pentru asta micu”. Nu mai exista cuvantul „scutec”.

Las aici spotul, sa va delectati si voi cu niste fatuci angelice. Si ingerii fac caca!!

Ce e si mai amuzant pentru mine, este faptul ca eu de cateva luni folosesc numai servetele Pampers, pentru rutina mea de demachiere. Glet face.

Si pentru ca 1 e un numar mic si singur, mai pun si al doilea ad, ca sa fie bine.

Sa ai multa treaba e obositor, dar pentru atunci cand ai o treaba mare, te relaxezi cu Pampers.

Ma bate un gand sa scriu despre bataie

090712-Domestic-Violence

Si nu ma bate sa ma doara, in schimb la ce ma gandesc eu, este violenta domestica. Si nu ma gandesc s-o celebrez, ma gandesc sa-i dau vreo doua picioare din-alea zdravene, sa sara.

Insa, pentru ca nu pot concretiza o metafora, m-am gandit la un print. Nu l-am exploatat prea mult, imi place putin mai minimalist si ma bazez pe mesaj, ca va transmite „maximitatea” problemei.

11660181_833297353432711_1067813559_o

Azi sunt pe baterii

Ca in rest e lene mare. Ce-am zis eu? Hai, ca daca tot mi s-a supra-solicitat laptopul azi de i-a venit cam rau si n-a vrut sa se mai deschida, am zis sa nu ma las prinsa de tristetea provocata de device-urile care-ti sunt pe moarte si sa fac ceva cu viata mea de azi.

M-am apucat de „ideit”. I’m proud, nu pot sa nu fiu, avand in vedere ca ce fac, pun aici, dar stiu ca se poate de 1 milion de ori mai bine. Iar prin „stiu”, ma refer la faptul ca sunt constienta ca e doar un inceput care trebuie sa se metamorfozeze.

Partea cu desenatul si talentul meu indubitabil aflat la nivel de scrijelit…hai sa-i spunem o experimentare a perioadei lui Don Draper si a Barbatilor Nebuni. Mai retro, asa.

Hopa, ca asta incerc. Dar nu in acelasi domeniu, pisi. Nu stiu sa twerk-uiesc.

So, we’re talking about another campaign. As a newbie, I may not sparkle in the way that my work’s ass is kissed, dar #aia e, work is work.

E o treaba care m-a facut sa fiu cat se poate de optimista. Adica, la cat lucru manual am prestat, daca n-ajung intr-o agentie, macar educatoare. Oricum o dau, e win-win.

Este vorba despre mediul urban. O campanie sociala, care vrea sa lupte pentru diminuarea „cimentizarii”, reducerea somajului si focusarea pe educatie si initiativa personala. Cu alte cuvinte, o campanie care isi doreste o infrumusetare a orasului.

Executia este interactiva, ca sa zic asa. Uite-aicea! Nu mai zic nimic, mi-e somn!

Reumanizarea orasului1

11642159_833098223452624_761751952_o

Despre reclame proaste si Karma

De fapt, voi vorbi de o singura reclama frumușeață. Nu suna bine in titlu daca era la singular. Ma rog.

Ideea e ca da, poate ca e putin cam greu sa faci o reclama ok la un produs care iti trateaza diareea sau reversul ei. Insa, am vazut si spoturi mai de Doamne-ajuta. Dar daca nu te simti capabil sa faci asta, atunci elibereaza-te de ideea ca totusi poti folosi o mica povestioara si pur si simplu, spune-o! „Da, ia Caconal si-ti trece sa te mai treaca.” You’re cap ou pas cap, no?

Deja nu mai am rabdare, asa ca voi tranti inca de pe-acum specimenul de care vorbesc, si mai discutam „p-orma”.

Nu-i asa ca nici voi n-ati mai mancat capsuni din pom? Heheheeeei, nici eu. E greu, intr-adevar sa tii pasul cu toata documentarea; sa mai cauti si informatii despre unde cresc capsunele, deja e exagerat. Acuma, na, daca domnita trebuia sa stea dreapta pe alee, doar nu faceau astia plantutele de capsunele ASA. Trebuia sa se aplece, dup-aia ziceai ca de, de-aia face pe dansa, ca mananca fructe nespalate. Nespalate erau si-n pom, da’ nici chiar asa. Degeaba vorbesc, ca oamenii s-au gandit bine.

Ce sa-i faci. „Mai” am zis ca mai mor putin de fericire cand am vazut ca dupa ce a luat Imodium, a-nceput sa faca si yoga. Ba, esti nebun? Chiar e tare. Pana mea, ce vrei mai mult de la un medicament. Nu-ti mai  trebuie droguri. Ai vazut, frumos, sta domnita in pozitia lotus, n-are nicio grija ca poate o ia ceva; era zen, la cat de ieftin a fost acest Imodium, a avut bani si de mare.

Una peste alta, am avut dreptate. Oamenii au avut curaj, chiar au pus totul sub forma unei povestioare.

Uhm, let’s call this…Cacadook. (inspiration via THIS)

O, si era sa uit. „Karma” dadea bine si ea in titlu. Putina speranta ca poate postarea mea va contine horoscopul pe data de azi, nu strica nimanui.

Cius!

download

„Acesta este link-ul catre Comunitatea Copywriterilor Romani”

In seara asta am primit o veste care m-a bucurat. Foarte tare. Acum ceva timp, am aplicat pentru a fi membru Romanian Copywriter. Intre timp, m-am dat cu altele, am tot incercat sa-mi gasesc un job, inca visez la luxul asta, despre care intr-o zi o sa rabufnesc intr-o postare grasana si nervoasa aici pe blog. Sper totusi sa se schimbe situatia si sa ma fac c-am uitat, cum in tara noastra minunata, care chiar e minunata, dar din alte motive, exista o situatie foarte deranjanta cand vine vorba de angajare.

Anyways, dupa cum spuneam, am aplicat, iar tonight I recieved the big „yes”! Pentru mine e super important si super helpful pentru ce vreau sa fac din viitorul meu. Si plus ca e cute sa scriu pe un site bine pus la punct si respectabil.

Acesta este Romanian Copywriter, locul unde voi incerca sa-mi strecor ideile. 😀

Partea amuzanta, este ca maine aveam (TOTUSI) un interviu pentru vesnicul post la un Call Center. Treaba care nu ma incanta de nicio culoare, iar mail-ul primit de la Catalin Ionascu a fost ca un semn divin: „There is still hope! Don’t make any call center mistake. Cius, God.”

Iar partea draguta, este ca in perioada in care am fost la WeeksOfWork, Romanian Copywriter mi-a fost foarte de ajutor.

Hope to keep up,

yours, truly, future super-creative copywriter

11036662_1606476186277342_5366798432956610520_n