Asta nu are ce cauta pe blogul asta dar e o tara libera

Sunt prinsa intr-o agonie continua cu care am fost nevoita sa ma invat. Sunt momente ca asta, in care mi se opreste mintea si incep sa simt punctul mort sau agonia de care ziceam. Nu dureaza mult pana-mi trece, de-aia incerc sa dau repede din degete. E ciudat. 5, 10 minute in care orice e frumos pentru mine dispare, si ramane agonia asta ; mama ei. Of, si tot nu pot, nu pot, nu pot sa explic exact ce simt. Deja am folosit de 3 ori cuvantul « agonie » si ma indrept rapid catre exces si uciderea unui text interesant. Cum sa zic eu ? Uite, de exemplu, acum am un nodulet in capul pieptului. Parca mi s-a contractat toata suflarea acolo. Cred ca de-aia nu mai gandesc eu limpede. Impulsurile catre creier ajung mai greu decat RATB-ul 182 intr-o zi de luni la ora 18. Nu vreau, refuz, refuz sa pronunto-scriu cuvantul « viata », chiar daca despre asta e vorba. Acum na, cumva, am zis-o.

E si mai greu cand nu mai poti sa respiri cat trebuie.

Uneori am impresia ca sunt un om care nu stie sa respire. Cred ca de aici incepe sa se instaleze programul supravietuire.exe. Sa zic ca, asta este prima etapa, cea fizica. Respir cat sa nu cad din picioare si sa raman cazuta. Si da, asta sunt eu, o supravietuitoare. Nu, nu, n-am supravietuit din ceva. Supravietuiesc in fiecare zi, pentru ca atata pot. Nu mi-e rusine s-o zic, nu. Pana la urma, nimeni nu stie cum supravietuieste fiecare. In ritmul asta alert, conceptul de fericire, parca nici nu mai e atat de discutat. Mi se pare ca cel de supravietuire a luat toate atributele sinonime cu « relativ », « discutabil ». Sunt genul de persoana pe care nu ai vrea sa o ai ca prieten. Vin la pachet cu norul negru de deasupra capului si e de inteles. Poate daca as respira mai bine, cu tot sufletul, ar zbura si negriciosul asta de langa mine.

Pana la urma, nici eu nu ma vreau ca prietena. Dar n-am ce sa fac. Mamele isi mai pot da copiii spre adoptie, dar eu, trebuie sa traiesc cu el, n-am ce sa fac.

Sunt orice dar nu un entertainer. Si nu ma refer la sensul profesional sau rautacios. Ci la disponibilitatea de a fi deschisa catre oameni. De a sti sa vorbesc cu ei, sa rad cu ei pentru c-am stiut sa zic o gluma. Astea sunt tainice pentru mine. Nu zic, ma mai scot uneori si o nimeresc. Mai am si eu zile bune in care respir destul de ok incat sa vreau sa vorbesc, sa stiu ce si sa fac oamenii sa uite cum sunt de fapt.

Atentie, nu ma plang. Sau nu vreau sa-mi fac reclama norisorului de la etaj.

Mie-mi place sa citesc oamenii, si-n online si-n offline, si cand au fericiri si cand au tristeturi. Iar pe mine, nu mai spun, ca n-am incotro.

Simt ca nu am reusit sa explic ce simt.

Pana la urma, nici nu ma intereseaza sa se alinieze oamenii ca planetele dupa ce citesc textul asta. Stiu ca prea putini gasesc ceva bun in asta, si unde mai pui la socoteala ca nu am niciun talent in a stiliza sau comercializa tristetea.

Mi-ar placea sa fiu entertainerul de care ziceam.

Mi se pare amuzant si vreau sa scriu si aici despre imaginea care tocmai mi-a venit in minte. Un parc, zona de leagane si tobogane, nimeni, eu pe o banca imbracata in clown si norisorul meu care si-a chemat tot neamul. Amuzant e faptul ca urasc clownii si ma asociez cu ei. Si si mai amuzant, cu toata ironia de care dispun, e faptul ca genul asta de entertainer sunt eu, de meserie.

Restul e disperare, speranta, bunatate si rautate. Toate astea intr-o bula unde nu mai e aer. N-am dat din coate cand a trebuit ca sa am si eu o bula mai mare. Amuzant.

Nu zic ca acum ar fi tarziu. Dar nu stiu cat de tarziu se va face pana voi afla eu cum. 🙂

Sa fiti bucurosi !

Prețuiește-ți Samsungul, mai ales dacă e Galaxy S6 Edge

Samsung Galaxy S6 este penultimul model de smartphone pe care cei de la Samsung l-au pus la dispoziția susținătorilor mărcii, urmat de Galaxy S6+.

Varianta telefonului, Galaxy S6 Edge este primul telefon din lume ce are un ecran dual-edge. In discuția noastră intră două puncte de vedere și anume: faptul că este un model de telefon apărut de curând, ceea ce înseamnă că prețul său încă este unul ridicat, prin urmare trebuie prețuit încă din momentul achiziționării, și faptul că este singurul telefon ce are funcția de dual-edge, ceea ce înseamnă că eventuala deteriorare a display-ului trage după sine o problemă mai mare decât este deja.

Prin faptul că S6 Edge are în componența sa un ecran curbat, asta înseamnă că procurarea unui ecran de schimb ar fi foarte grea și mult mai costisitoare decât pentru un telefon, smartphone cu ecranul obișnuit.

Pe principiul „mai bine să previi decât să tratezi”, cei de la Smart Protection au adus pentru utilizatorii acestui telefon, soluția tuturor problemelor.

Folia de protecție Clasic Smart Protection este un produs ce garantează o protecție ridicată a telefonului dumneavoastră. De tipul calității premium, telefonul va fi în siguranță fie în fața unei eventuale căzături, fie în fața obiectelor ascuțite ce-l pot zgâria.

Așa cum susțin și cei de la Smart Protection: „Folia de protecție Clasic Smart Protection® este un produs premium creat special pentru a oferi clienților noștri soluția unei protecții inteligente. NU este deloc o folie “clasică”!

Mai jos găsiți un clip demonstrativ, ce arată procesul de montare a foliei Clasic Smart Protection.

După cum puteți vedea, telefonul dumneavostră va arăta chiar mai bine decât o face deja și va fi mult mai în siguranță decât ar fi fără o folie de protecție.

De asemenea, folia nu va afecta rapiditatea cu care touch-ul telefonului răspunde la atingerile utilizatorului.

Surse foto: aici, aici.

„E bine”

Inca ma mai uit la reclame. Chiar stau si le comentez pe unele. Asa cum spun si in categorii, unele ma coafeaza, altele nu. Anyway, asta nu e un articol despre asta, ci despre simplul fapt ca astazi ma simt bine. Da, pulseaza acest sentiment in pieptul meu si vreau sa stie toata lumea. Lumea care ma citeste.

Nu stiu ce-a declansat asta, but it feels good. E ca o treaba circulara la mine. Pe langa faptul ca ma simt bine, ma simt bine si ca ma simt bine. Double *feeling good* feeling.

Nu sunt o persoana cu un zambet mereu pe fata sau cu vreo energie debordanta -nu vreau sa spun cuvantul cu „d” care se termina in camasuta aia traditionala a noastra- si de aceea ma bucur semnificativ de mult atunci cand am o stare buna. In mod normal sunt eu si gandurile mele multe si grele.

Azi am cantat, am continuat sa mananc sanatos asa cum mi-am propus de cateva zile, m-am uitat la clipurile celor de la BuzzFeed, mi-am adus aminte de Adele si i-am ascultat melodiile, am baut o cana de ceai si m-am bucurat de nori. I’m just a simple girl, when I do the right simple things I post a *feeling good* status.

Doar ca e doar un singur sentiment. Cred ca toata lumea ar trebui sa simta ce simt eu. Si nu ma refer la situatia in care faci ceva cu scopul de a-ti ridica moralul or something like that. Nu la cutia aia mare de inghetata si acele ore multe de uitat la serialul tau preferat ma gandesc, ci la sentimentul de bine care apare pur si simplu. Te invarti de 2 ori si de nicaieri, bam! it pops into your chest.

Pentru ca nu cred in oameni vesnic fericiti, hai sa dedicam o clipa de zambet momentelor de bine care ne iau prin surprindere.

Si ca sa va indulciti si mai mult, va las aici unul din albumele Adelei. Enjoy.

Cat de greu e sa intri intr-o agentie de publicitate? Lvl 9999+ „FTW”

Ei, deja am raspuns la intrebare. Dar vreau sa-mi mai exprim putin of-ul pe-aici. MACAR ATAT SA POT SA FAC.

*meh*. Da, e foarte greu in timpurile noastre sa intri intr-o agentie. Like, da-o naibii. Si nu vorbesc de instalatorii cu 7 clase care s-au gandit sa se reprofileze. Si chiar si asa. Ma gandesc ca atunci cand spui „agentie de publicitate”, chiar si din Romania, spui „creativitate”. Right? Toaaata lumea, in toaaate anunturile de angajare pe un post intr-o agentie, cere creativitate. Dar -si ma chinui sa nu pun o intrebare retorica- unde e creativitatea din procesul de angajare? Na, ca n-am reusit.

Adica pe bune, unde e *think outside de box*-ul ala? Exista atatia oameni geniali intr-un domeniu, nedescoperiti si ramasi cu un job de rahat, doar din cauza faptului ca toti angajatorii au acealasi si aceleasi cerinte comuniste si pline de frica.

„O, Doamne, trebuie sa-i cerem 1000 de ani experienta, ca daca nu stie ce face?” Zi, ma, ca se trezeste Bianca Dragusanu sa aplice la un post de copywriter de pe Bestjobs?

My point is, nu vine mama-mare sa vrea sa se angajeze la tine. Cati din tara asta traiesc cu impresia ca reclamele de pe Antena1 sunt facute chiar de ei? „O, dar uite ce i-au copiat astia de la Protv!!!” Poate nu chiar asa, dar eu zic ca multora nici nu le trece prin minte domeniul asta si nu inteleg ce-i aia „copywriter”.

Si asta se aplica chiar si la posturile de graphic designeri. Daca zice acolo ca stie Illustrator si Corel si are un portofoliu facut pentru proiecte de pe Freelancer si vrea la tine la agentie, de ce-i dai un sut in fund si nu-l chemi macar la interviu? Doar pentru ca n-are experienta?

Da-i un brief de rezolvat sa vezi ce stie. Dar cand ii faci brief-ul ala, ai si tu grija si nu-l scrie-n scarba. De la ambiguitate pana la a ti se raspunde: „Imi pare rau, nu te afli printre cei selectati. *insert no actual reason*” e doar juma’ de pas.

Sa nu mai spun de majoritatea content-urilor din interviurile de pe IQads. Ba, (o bag totusi p-aia cu „toti”) TOTI, povestesc cum pur si simplu au nimerit intr-o agentie. „Am mers acolo, am facut aia, am dres aialalta, am vorbit cu X si NU STIU CUM dar am ajuns in agentia Y.”

Misto.

Hai gata, nu mai zic nimic. Astept doar momentul in care imi va raspunde cineva la dilema mea: De unde ati vrea sa vedeti in CV „7 ani de experienta”, cand toti o cereti si nu toata lumea are bani de scoli cum e ADC?

V-am pupat pe brifulet.

Surse FOTO: giphy.com, tumbrl.com

10% pentru bacsis, dar cat la suta pentru maniere?

Cat la suta pentru maniere frumoase si politicoase ofera din timpul lor, angajatii pe postul de chelner? As vrea CASA stiu si eu de ce sa respect cei 10% din consumatie pentru bacsis atunci cand nu sunt tratata cum trebuie?

Ce inseamna „cum trebuie” la mine. Sa intru ca o diva in cafenea si sa se rostogoleasca covoru’ rosu sub picioarele mele. In timp ce se rostogoleste sa vad sclipirea firelor din aur din tesatura covorului si pentru CASA nu orbesc, sa-mi pun Ray Banii la ochii mei la fel de sclipitori. Sa vina domnita sau domnu’ chelner la mine repede cu-n scaun CARE sa mi-l puna repede la masuta sa sed. Sa ma gadile cu vorbe dulci de genul „domnia ta” sau „stimata domnita preafrumoasa”.

Da, ma, glumesc. Dar puii mei, de ceva timp ma tot contrazic cu prietenul meu. El mi-o da p-aia ca asa a fost educat, sa arunce cu 10%. Si nu zic, c-ar fi un lucru rau. E frumos sa apreciezi munca oamenilor. Mai ales ca nu-s cine stie ce salarii in domeniul asta. Dar hai sa ne oprim putin si sa nu mai fim asa snobi in darnicismul asta.

Ca sa las bacsis misto, eu, PERSONAL, trebuie sa ma fi simtit ok in interactiune cu chelnerul/ita. Sa vad un zambet, un „buna ziua”, un „s-aveti o zi frumoasa”, „cu placere” si „multumesc”. Mare cacat nu vreau.

Aia voiam sa zic. Nu mai hraniti snobismul. Daca se planteaza langa tine, sta cu carnetelu-n mana si se uita de sus de parca scrie pe fata ei ca urmeaza sa-ti scuipe in tot ce urmeaza sa comanzi, de ce sa-i lasi zeci de lei bacsis?

Surse FOTO: giphy.com si geekongadgets.com 

I don’t always like a commercial but when I do e postata de nemti

N-am mai scris de mult pe aici, ce sa-i faci? Mai ia si omul o pauza si se pierde in nimicuri.

So, ca un om inteligent ma uitam la tv zilele astea (multe zile) si am vazut vreo doua treburi care mi-au placut. Si-am zis, „haai, ma, sa scrijelesc ceva pe blogu’ ala”.

Am incercat sa le gasesc in varianta romaneasca, ce-i drept nici nu m-am straduit prea mult, insa noroc cu nemtoii, intotdeauna pusi la punct in toate.

Reclama Telekom 2015 – ceva cu minute multe in toata Europa.

Pentru ca n-avem multe retele de telefonie mobila, evident ca este evidenta concurenta dintre alea pe care le-avem. Asadar, Telekom si Vodafone de exemplu. Daca Vodafone ofera minute in Italia si Spania, Telekom va oferi in toata Europa. Daca Vodafone il au pe baiatu’ ala cantaret, cu mama lui plecata in Italia, Telekom va avea tineri interesanti si efecte cool. Bine, nu e ca si cum reclama asta a fost facuta la noi, insa uite cum se potriveste potrivirea.

Imi place super mult, plus ca-mi trezeste goosebump-urile Harry Potter-esti. Are asa un aer vrajitoresc.

Reclama la Oreo – animatieee

Nu stiu de ce dar am fost suprinsa putin sa vad un animated-ad la noi. Poate ca din cauza faptului ca atunci cand ma gandesc la reclama animata, ma gandesc la reclama aia veche pentru Aquafresh. Adica ASTA. Mmmoribil.

E caterinca oreoiala asta. Parca ma plictisisem de linsul cremei, hăhă.

Cam asta e pentru postarea asta. Canicula placuta in continuare.

Surse foto: imgarcade.comwww.redbeansandlife.com.

Copii, caca si pamperși

pampers-china

Cred ca este evident despre ce o sa scriu. Da, Pampers! Ce dar mai mare ii poti oferi copilului tau cat e mic si aguguist, decat ocazia de a se respecta cu Pampers, everyday?

Ma uitam pe AdWeek si m-a busit o minunatie de chestie facuta pentru ei. Nu e doar un ad. E un minut si 15 secunde de smile face incotinuu. Desi vorbim despre un produs pentru copilasi, Pampers este un brand puternic. Este peste tot, in primul rand, si reprezinta cuvantul ala in engleza, dupa „ok”, pe care il stie tot romanul. Si bunica si strabunica stiu de Pampers, pentru ca „ma duc la alimentara sa mai iau 2 pamperși pentru asta micu”. Nu mai exista cuvantul „scutec”.

Las aici spotul, sa va delectati si voi cu niste fatuci angelice. Si ingerii fac caca!!

Ce e si mai amuzant pentru mine, este faptul ca eu de cateva luni folosesc numai servetele Pampers, pentru rutina mea de demachiere. Glet face.

Si pentru ca 1 e un numar mic si singur, mai pun si al doilea ad, ca sa fie bine.

Sa ai multa treaba e obositor, dar pentru atunci cand ai o treaba mare, te relaxezi cu Pampers.

Ma bate un gand sa scriu despre bataie

090712-Domestic-Violence

Si nu ma bate sa ma doara, in schimb la ce ma gandesc eu, este violenta domestica. Si nu ma gandesc s-o celebrez, ma gandesc sa-i dau vreo doua picioare din-alea zdravene, sa sara.

Insa, pentru ca nu pot concretiza o metafora, m-am gandit la un print. Nu l-am exploatat prea mult, imi place putin mai minimalist si ma bazez pe mesaj, ca va transmite „maximitatea” problemei.

11660181_833297353432711_1067813559_o

Azi sunt pe baterii

Ca in rest e lene mare. Ce-am zis eu? Hai, ca daca tot mi s-a supra-solicitat laptopul azi de i-a venit cam rau si n-a vrut sa se mai deschida, am zis sa nu ma las prinsa de tristetea provocata de device-urile care-ti sunt pe moarte si sa fac ceva cu viata mea de azi.

M-am apucat de „ideit”. I’m proud, nu pot sa nu fiu, avand in vedere ca ce fac, pun aici, dar stiu ca se poate de 1 milion de ori mai bine. Iar prin „stiu”, ma refer la faptul ca sunt constienta ca e doar un inceput care trebuie sa se metamorfozeze.

Partea cu desenatul si talentul meu indubitabil aflat la nivel de scrijelit…hai sa-i spunem o experimentare a perioadei lui Don Draper si a Barbatilor Nebuni. Mai retro, asa.

Hopa, ca asta incerc. Dar nu in acelasi domeniu, pisi. Nu stiu sa twerk-uiesc.

So, we’re talking about another campaign. As a newbie, I may not sparkle in the way that my work’s ass is kissed, dar #aia e, work is work.

E o treaba care m-a facut sa fiu cat se poate de optimista. Adica, la cat lucru manual am prestat, daca n-ajung intr-o agentie, macar educatoare. Oricum o dau, e win-win.

Este vorba despre mediul urban. O campanie sociala, care vrea sa lupte pentru diminuarea „cimentizarii”, reducerea somajului si focusarea pe educatie si initiativa personala. Cu alte cuvinte, o campanie care isi doreste o infrumusetare a orasului.

Executia este interactiva, ca sa zic asa. Uite-aicea! Nu mai zic nimic, mi-e somn!

Reumanizarea orasului1

11642159_833098223452624_761751952_o

Azi, ma simt Stan si Peggy in acelasi timp

Dupa toate postarile legate de spot-uri si print-uri deja existente, m-am gandit un gand, sa incerc sa schitez eu ceva. nu e mare lucru, nu le am cu caligrafia prea mult, nici cu desenul, dar mesajul e acolo. M-am gandit la un print pentru o campanie de educare si reeducarea parintilor catre o alimentatie ponderata si sanatoasa a copiilor. Cu alte cuvinte, o campanie ce lupta impotriva obezitatii infantile; copilaria fiind, din punctul meu de vedere, perioada in care se contureaza atat educatia gastronomica elementara, cat si cunostintele de baza , care ajuta la formarea personalitatii unui viitor om mare.

M-am axat pe ideea de campanie, exclusiv pentru Romania, ghidandu-ma dupa bine-cunoscuta vorba, ajunsa poate la nivel de slogan in familiile romanilor: „Mai pune-i, sa se faca mare!”

In pseudo-executia mea, am incercat sa inglobez aceasta idee si sa reformulez „sloganul” de mai sus, intr-o varianta light: „Pune-i cat trebuie!”

So, this is it. Hope you like it.

11663900_832938793468567_192881605_o (1)